Decât să câștige unul și să pierdem restul, mai bine să facem în așa fel încât să pierdem toți și să nu câștige nimeni.

Am auzit ieri la radio, involuntar, ca s-au făcut sau se vor face modificări la programa școlară din Romania. Si am mai înțeles ca astăzi începe școala. Cum trăiesc pe cu totul alta planeta si după alte ritmuri, ne mai fiind interesat de nimic din ceea ce înseamnă știri sau politica românească, contactul cu realitatea tarii m-a enervat imediat, suficient cât sa ma determine sa scriu acest text, care în mod evident va fi slab cotat, pentru ca am opinii diferite de cele ale majorității concetățenilor mei.

Care sunt informațiile care m-au enervat? Că se introduc obiecte de studiu obligatorii precum „istoria evreilor” si „istoria comunismului”, iar ca opționale apar „istoria țiganilor” si „istoria revoluției din `89”. Apoi apare obligativitatea testării elevilor pentru droguri.

Ideile sunt bune dar in alta lume, in alt timp si in alta tara. Sa le luam pe rând.

In principiu, istoria evreilor si ceea ce a însemnat uciderea lor complet nebunească este o lectură necesară pentru orice om care trăiește in lumea civilizata. Este esențial sa nu uitam ca suntem capabili de crima si de genocid, sa nu uitam ca emoțiile scăpate de sub control pot pune stăpânire chiar si pe popoarele cunoscute pentru raționalitatea si echilibrul lor (vorbesc de nemți). E in egala măsură necesar sa cunoaștem detalii sordide ale sadismului extremismului nazist – adică poze, obiecte folosite la tortura, marturii, modalități de ucidere – pentru a lua contact concret cu latura noastră sadica si însetată de sânge si de suferință. Aici multi vor sari si vor spune ca nu toti suntem asa si ca unii suntem adevărați îngeri. Aceasta idee este falsa; orice om e capabil de crima si orice om e mai întâi un animal. Lipsește doar trigger-ul, doar stimulul necesar, pentru a deveni niște ucigași (ai sta sa te uiți când cineva iti omoară copilul sau l-ai omorî?). Exista opțiunea de a nega defensiv natura noastră duala, sau opțiunea de a accepta ca putem fi si una, si alta, si a ne controla. In ceea ce privește romanii care taie „neapărat” un miel la Paști si un porc la Crăciun, care isi abandonează copiii în orfelinate si mai nou bătrânii in subsoluri – brand-ul nostru de țară, conform Vesticilor – nu cred ca mai e nevoie sa continui… Dar sa revenim.

Evreii reprezinta un procent mic din populația actuala a României si romanii nu au participat atât de activ la Holocaust precum alte popoare europene. Iar in ceea ce privește coabitarea cu romanii, evreii au fost mai degrabă tolerați. A aloca 2-3 ore din istoria generala in programa școlară pentru Holocaust ar fi fost suficient. Dar se pare ca autoritățile actuale doresc sa fie „la moda”, sa semnalizeze ca „le pasă” si ca sunt „civilizate”. Sunt departe de adevăr. Ca intelectual cu facultate si studii serioase, pot sa spun ca nu stiu aproape nimic despre istoria evreilor. Chiar crede cineva ca acest obiect de studiu obligatoriu are o relevanta pentru tinerii de azi care sunt mult mai slab pregătiți ca mine?!? Este o completa pierdere de vreme, nu folosește la nimic. Iar cei care sunt interesați vor găsi oricum suficiente informații dacă doresc sa se documenteze.

Problema evreilor are si un caracter special in Romania si in mare parte din Europa de Est, ca sa nu spun ca exista nenumărate enclave si in Vest care gândesc la fel: un procent semnificativ din mentalul colectiv este cuprins de convingerea ca evreii vor sa stăpânească lumea prin bogățiile pe care le-au acumulat, ceea ce ii face urâți de toată lumea. Aceasta mentalitate este exact pământul fertil pe care a rodit justificarea naziștilor de a-i extermina. Cine citește istoria serios, știe ca evreii au fost marginalizați, li s-au luat pământurile, si au fost forțați sa devina ceea ce sunt si azi: doctori, avocați, negustori, cămătari, etc. E un popor care a fost „înghesuit” si care a trebuit sa supraviețuiască cumva. Iar atunci când aceste „meserii evreiești” s-au dovedit mai profitabile decât a deține pământuri, tot celelalte popoare s-au răsculat si i-au învinuit pentru bogățiile acumulate. In fapt, „problema evreiasca” e o creație a popoarelor europene care însă refuza sa se asume si isi neaga responsabilitatea. Si asa ajungem la teorii ale conspirației, la justificarea Holocaustului, si ulterior la forțarea acestei materii de studiu peste niște elevi complet dezinteresați, sau mai rău, peste niște copii a căror părinți cred în fundul sufletului lor exact aceste teorii ale conspirației precum ca evreii stăpânesc lumea si ne vor exterminarea. Si atunci sa vezi conflicte!

Istoria comunismului este o materie plictisitoare, care va fi memorata pentru a lua o nota de trecere si apoi uitata instant. Exista 2 lucruri importante ce trebuie reținute din acest nou obiect de studiu.

Primul aspect este ca forma de comunism din Romania a fost cea mai rea din toată lumea, fiind uneori timid egalata de comunismul din China si cel din Coreea de Nord. Tari precum Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria, tarile din fosta Iugoslavie au avut toate comunism, dar nici pe departe atât de dur precum cel din Romania. In cărțile de istorie din Vest, Romania e data ca exemplu pentru aceasta forma demonică de comunism, dar evident ca in Romania asta nu se știe sau se ascunde. Este un fenomen pe care il ating uneori in textele mele: exista o ură a romanilor fata de romani care rămâne unica in Europa, si care reprezinta umbra (shadow-ul) sau reversul ospitalității romanești. Romanii sunt buni cu străinii, pe care ii ajuta in detrimentul propriilor familii sau a propriei națiuni, si ii sabotează pe cei din propria familie sau țară. Astfel, deși rusii care au adus comunismul in Romania au fost abuzivi, romanii băștinași au continuat si dus la „perfecțiune” abuzurile asupra propriilor lor semeni, depășindu-i pe rusi. Exista excepții, romani care sunt conștienți de asta si se controlează, sau sunt foarte bine educați, dar majoritatea sunt exact asa, ceea ce explica, printre altele, de ce milioane au emigrat din tara si continua sa o facă si azi. Comunismul a permis romanilor sa se mănânce intre ei timp de zeci de ani, in mod organizat, după principiul ca „decât sa câștige unul si sa pierdem restul, mai bine sa facem in asa fel încât sa pierdem toți si sa nu câștige nimeni”.

Al doilea aspect legat de istoria comunismului este ca acest obiect de studiu e complet inutil deoarece comunismul nu a dispărut deloc din Romania: țara e condusa de aceiași oligarhi si de rudele lor. In 33 de ani nimeni nu a putut sa îmi ofere un contra-argument ca nu ar fi asa, motiv pentru care obiectul de studiu „istoria comunismului” ar trebui rebotezat simplu „Comunismul – de ieri și de azi”, iar studiul retrospectiv ar trebui înlocuit cu observarea elementelor comuniste din prezent, eventual cu alcătuirea unor arbori genealogici ai conducătorilor din prezent care își au rădăcinile fie in foștii nomenclaturiști, fie in „prostii satului” ridicați in funcții gratie incompetentei si slugărniciei lor. Este imposibil sa ai o țară în asa hal după 3 decenii si sa nu ai o continuitate „de facto” a comunismului.

Istoria țiganilor (sau a rromilor) este un subiect fascinant care nu interesează pe nimeni pentru simplul motiv ca țiganii nu au istorie in sensul obișnuit al cuvântului. Cata simbolistica arhitecturala si cata literatura țigănească ati văzut pana acum? Eu nu știu nimic dincolo de fustele viu colorate si casele cu multe turnulețe. Asta pentru ca țiganii nu au o cultura materiala, nu construiesc cetăți si nu au izvoare scrise. La ei totul este tradiție transmisa oral, adică prin viu grai si prin imitație, de la o generație la alta. Desi sunt o societate mai închegată decât cea a romanilor, cu reguli si cutume mult mai clare, țiganii trăiesc in lumea lor care nu e accesibila romanului obișnuit. Sunt foarte greu asimilabili si integrabili, desi exista excepții notabile, motiv pentru care un obiect de studiu aparte in școală nu are nici un rost (țiganii isi știu propria lor istorie, nu au nevoie de scoală ca sa ii învețe despre ei înșiși). Si apoi se pune problema utilității pentru viitor a acestei noi materii de studiu: la ce poate folosi? Nu am răspuns, dar probabil ca „e la moda” sa „semnalizam” – de fapt sa mimam – ca împărtășim valorile europene actuale (virtue signaling). Si, pentru a face un contrast, istoria celei de-a doua minorități din țară ca număr – ma refer la maghiari – care au marcat istoria Ardealului aproape 1000 de ani, ar fi poate mult mai utila, mai ales ca datorita lor si cronicarului Anonymus știm câte ceva despre primele formațiuni statale medievale romanești… Pentru ca da, maghiarii au o istorie scrisă, care se poate citi si preda…

Istoria revoluției din 1989 este un nonsens pentru ca nu a avut loc o revoluție culturala (de mentalitate) in adevăratul sens al cuvântului, ci doar o schimbare a conducerii politice si a numelui tarii din Republica Socialista Romania în Romania (condusa practic de un singur partid socialist, de stânga, PSD-ul). Acest obiect de studiu este lipsit de sens si din alt motiv: e prea aproape in timp astfel încât sa avem o viziune istorica asupra lui, cu atât mai mult cu cat istoria e scrisa de același partid unic, deci inevitabil nu exista imparțialitate.

In ceea ce privește drogurile si testarea lor, întreaga discuție e un exercițiu de imagine, pentru a mima ca se face ceva. Drogurile vor circula întotdeauna in școli, si tine de familie cum își creste copiii, respectiv de scoală sa le facă o minima educație legata de riscurile de a consuma aceste substanțe (in principiu schizofrenie, deces prin supradoza si boli transmise prin ace). A testa elevii din sânge este invaziv si oricând cineva poate invoca faptul ca ii este frica de ace pentru a scăpa. A testa din urina este iar problematic, pentru ca poți oricând sa dai urina altuia spre a fi testata sau sa mituiești profesorii, care si asa sunt prost plătiți, gratie aceluiași guvern „inteligent”, fiind astfel susceptibili la corupție. Rezultatul e ca elevii cu familii bogate vor scăpa oricum, si se va prinde în plasă doar „plevușca” lipsită de finanțe, care încearcă din teribilism un joint pe la colțuri.

Regula feedback-ului de tip sandwich este sa descrii problema (am făcut-o), sa-ti exprimi emoția (furie) și în final sa vii cu propuneri de schimbare a stării de fapt. In urma cu o eternitate când am fost la scoală, am făcut logica, psihologie si filosofie. Le-as păstra. Si le-as reorienta pe gândire critica (adică sa te învețe cineva cum sa gândești, critical thinking), pe inteligenta emoțională (adică sa iti dezvolți empatia, ca sa nu il mai căsăpești pe cel de lângă tine in numele concurentei sau sadismului sau a unei ideologii oarecare), pe educație financiară (as fi vrut la vremea mea sa ma invete cineva cum sa imi gestionez banii, cum sa deschid o firma sau un PFA, cum sa tai o factură si cum sa tin o contabilitate minima), pe leadership (adică sa iti formezi lideri noi sau sa înveți sa fii lider in propria ta viata, sa știi cum sa ți-o conduci si cum sa alegi pe cine delegi ca sa te conducă politic/economic), pe educație sexuală & emoțională (ca sa știi sa te protejezi cu prezervativul, cât alcool si ce droguri sa consumi ca sa nu te faci praf sau măcar sa înveți sa-ti controlezi parțial adicțiile, si sa înveți nu numai sa faci sex bine dar sa si iubești, dacă e posibil) si pe tehnologia informației (ca sa știe elevul sa se apere de bullying, sa nu ia viruși când se uita pe site-urile de porn, sa nu fie agățat de pedofili pe social media, si sa știe sa isi scrie singur CV-ul). Iată un paragraf educativ inutil, care mai mult ca sigur NU va fi aplicat în timpul vieții mele!
—
https://cezardanilevici.substack.com/p/scoala-de-azi