The Romanian version of The Forgotten Ones.

 

E foarte greu să te faci util.

Vremea sărbătorilor de iarna este – asa se spune – o perioadă caracterizată în principal de ceea ce germanii numesc Zusammengehörigkeitsgefühl. Acest cuvânt – sau concept – e tradus în limba română prin sentimentul sau faptul de a fi împreună sau de a aparține de cineva sau ceva, prin faptul de a împărtăși același suflet și aceeași suflare, a simți o solidaritate, o convivialitate sau comuniune cu ceilalți (Zusammen=împreună + gehörigkeit=apartenență + gefühl=sentiment). Este timpul când oamenii se întâlnesc sub același acoperiș, când legăturile de suflet sunt făcute sau reîntărite, și atunci când dăm acel oarecum stânjenitor apel telefonic anual, sau scriem acel – din nou, doar o dată pe an – email sau mesaj pe Messenger/WhatsApp către oameni care contează puțin-spre-deloc pentru noi, dar interesul personal sau politețea obligă… Întreaga perioadă a sărbătorilor e adesea încărcată de goliciune și falsitate atunci când nu este un vid complet.

In 2013, în Rotterdam – Olanda – cadavrul unei femei de 74 de ani a fost găsit într-un apartament. Fiica sa nu a mai văzut-o de 20 de ani pentru că era un copil nedorit și relația lor era încărcată de conflicte și în final, indiferență. Problema a fost însă că trupul femeii decedate a fost găsit foarte târziu… 10 ani după moartea fizică. Taxele erau retrase automat din contul ei bancar și nu menținea relații cu nimeni. Prin urmare, nimeni nu a observat dispariția și moartea ei timp de 10 ani. Zece ani înseamnă cam 3652 zile. Asta înseamnă 3652 zile în care nimănui nu i-a păsat dacă femeia era vie sau moartă… Autoritățile și-au dat seama de decesul ei atunci când au trebuit să înlocuiască țevile de la gaz și femeia nu a mai răspuns la ușă. Întreaga țară – ca să nu spun întreaga lume – a fost șocată în urma acestei povești.

Asta se întâmpla în 2013, în urmă cu 10 ani. Si lumea din urmă cu 10 ani era destul de diferită de cea de azi, pentru că acum sunt mult mai mulți oameni vârstnici și singurătatea este cu siguranță mult mai frecventă, judecând după cinismul pe care îl văd pe internet dar și în viața de zi cu zi…

V-aș invita să meditați un pic la citatul de la începutul articolului: Cui îi ești încă util? Mai contezi pentru cineva, gândind în termeni cinici și obiectivi (adică nu emoționali)?

Cine mai are încă nevoie de tine?

Dacă îmi citești blogul – dacă nu ai ceva mai bun de făcut sau dacă ai timp de pierdut pe internet în această perioadă a anului – probabil că nu ești așa de sociabil sau ai foarte mult timp liber. Majoritatea oamenilor sunt acum cu familiile lor, ocupați cu pregătirile de Crăciun și Anul Nou. Asa că, de vreme ce suntem aici, am putea să începem să contemplăm povestea și întrebările de mai sus, și să realizăm poate că sunt mulți oameni în această lume – ascunși sau nevăzuți – care trăiesc vieți de tăcută disperare, prinși în capcana unei singurătăți strivitoare și apropiindu-se treptat de moartea fizică, fiind demult morți din punct de vedere social sau emoțional… Pentru ei, această perioadă a anului – concluzivă așa cum este ea de fapt – e cea mai grea din tot anul. E timpul când tragi linia și iți pui ție însuți întrebări dure despre viață, despre valoarea ta și dacă ți-ai atins obiectivele sau nu. Dacă simți singurătate, fii sigur că ai eșuat cu siguranță în ceea ce privește unele obiective personale, pentru că e una să fii singur (și să savurezi asta) și un fapt cu totul diferit să te simți singur (și să urăști asta din tot sufletul)…

Dacă te simți însingurat, s-ar putea să fie clar vina ta, deși o educație deprivată emoțional poate fi de asemenea pusă pe seama unor părinți sau figuri parentale vinovate de situația în care te afli. Dacă nu ești dorit, dacă nu ești necesar nimănui, asta se întâmplă adesea pentru că nu ți-ai găsit o utilitate pentru tine însuți sau nu ai știut cum să faci sau să păstrezi relațiile cu ceilalți oameni. Sau ai avut priorități diferite… sau așteptări… sau standarde… Dar, precum spune citatul de la începutul articolului, e dificil să te faci util, să fii folositor. Si e de asemenea adevărat (și trist) că lumea prezentului este foarte autizată, în special în Vest: este prețul pentru progresul științific și tehnologic, pentru competiția excesivă, e o virare prea mare către extrema faptului de a fi util, în timp ce se pune mai puțin accent pe domeniul empatiei, compasiunii și a apropierii sufletești. Problema singurătății este o temă complexă. Si un leac pentru ea nu pare a se arăta la orizont… cel puțin nu în starea prezentă a societății vestice…

Sfârșitul anului este un timp pentru noi planuri și noi promisiuni pe care ni le facem nouă înșine în legătură cu viitorul. Probabil că vei da acel unic telefon celor cu care nu ai vorbit tot anul – e un obicei și asta te face să te simți o persoană bună, pentru că pretinzând că îți pasă, îți hrănește ego-ul. Dar poate că poți să mergi un pic mai departe și să găsești o utilitate în planurile tale de viitor pentru acea persoană singuratică și abandonată (fiecare dintre noi cunoaștem măcar una). Nu trebuie să faci asta în cazul în care consideri că cineva e nedemn de o mână de ajutor. Nu trebuie să faci asta pentru că e Crăciun sau pentru că te simți vinovat sau rușinat; adu-ți aminte că majoritatea oamenilor ajung să fie singuratici din cauza lor și a propriilor lor greșeli, sau pentru că au rănit pe ceilalți care i-au izolat, asa că nu te simți forțat sau obligat… sau îndatorat… să faci ceva dacă nu simți că trebuie să o faci cu adevărat. Dar dacă viața a trecut pentru tine prea repede în ultimele luni sau ani, dacă a trebuit să prioritizezi alte lucruri sau oameni, dacă pur și simplu ai uitat oameni dragi care acum zac într-o stare de irelevanță pentru tine și interesele tale, acum e un bun moment să refaci legătura cu ei în mod voluntar. Credința mea este că nimeni care se simte cu adevărat singur nu poate ieși din singurătate prin forțele sale proprii; acești oameni au nevoie sa fie ajutați din exterior de alți oameni care simt compasiune, care sunt capabili să empatizeze – sau să se identifice – cu ei.

Așa că fă acest lucru, întinde o mână de ajutor către cei singuri – dar doar dacă simți că așa e bine – chiar astăzi!