Alive? Or just breathing? (Ești viu? Sau respiri doar?)
Privesc lung la un mesaj primit azi pe Telegram. Evident ca pe Telegram si nu pe WhatsApp, pentru a nu putea fi interceptat, deși toți furnizorii de internet din Romania sunt obligați prin lege sa păstreze timp de minim 6 luni tot ce circula prin rețeaua lor iar Androidul de pe telefonul meu îmi citește fiecare comunicație pentru ca altfel nu l-as fi putut folosi. Zâmbesc gândindu-ma la aceasta conspirativitate într-o lume in care doar gândurile nerostite sunt cu adevarat confidențiale…
Mesajul, tradus din engleza, imi vorbește despre apropiatul colaps al civilizației, despre cele 10 zile de întuneric ce ne așteaptă in curând, de faptul ca toate valutele vor pica si banii nu vor mai avea valoare, de faptul ca internetul nu va mai exista nici el si de faptul ca e musai necesar ca sa ne facem provizii de apa si mâncare pentru 2-3 săptămâni, pentru ca e clar, vine Apocalipsa. Problema cu acest mesaj este însă una mai dureroasa: Apocalipsa nu va veni nici de data asta.
Primesc aceste mesaje de aproape 20 de ani, de când am internet… Sub diferite forme, traduse din engleza de la tot felul de mediumi americani care țin legătura cu extratereștrii, îngerii sau serviciile secrete, aceste mesaje mi-au bântuit existenta. De fiecare data – eșec! Nimic din cele anunțate nu s-a produs, Apocalipsa fie s-a amânat, fie „oamenii s-au rugat si omenirea a fost iertata”. Dar… de data asta… poate-poate… va fi „altfel”…
Intre timp, lucrurile s-au mai diversificat, mesajele s-au mai rafinat. Acum spre exemplu se vorbește despre Starlink-ul lui Elon Musk. Este… un update, o noutate. Variații pe aceeași temă dar totuși ma „bucur” ca s-au făcut rectificările ce se impuneau; ma saturasem de Bill Gates, acum suntem la zi… Dar totuși, in eventualitatea improbabila in care Apocalipsa nu va da greș de data asta, se cuvine sa „discutam”.
In ceea ce privește colapsul civilizației asa cum o știm noi, nu sunt prea multe de făcut. Nu te poți pregăti cu adevarat pentru asta pentru ca nu știi cum va colapsa si nimeni nu știe sa-ti spună. Cand eram student la Cluj, in decursul unei isterii colective similare, am acumulat o cantitate impresionanta de ulei, zahar, faina, apa minerala si lumânări dintr-alea mici, luate la 50 de bucăți pachetul, din care una tine 4 ore (am calculat câte lumânări sunt necesare pentru a acoperi 3 săptămâni de întuneric, sfârșind cu o cămară plina de lumânări). In final, uleiul si zaharul l-am dat, faina a făcut fluturi si am aruncat-o, iar lumânările le-am folosit la cimitir pentru cei care si-au trăit apocalipsa proprie înaintea mea… Baxurile de apa minerala le-am băut treptat, cam in câteva luni, pentru ca particulele de plastic se dizolva treptat in apa (de aia apa minerala milenară are termen de garanție). Nu, n-am mai cumpărat alte produse… Probabil va întrebați dacă ma simt prost amintindu-mi de toate astea; nu, nu ma simt prost, a fost o etapa din viata mea si nu eram încă psihiatru. Privesc aceste amintiri cu umor si imi fac o porție generoasa de autoironie…
In ceea ce privește conspirativitatea acestor informații, să știi ca vine Apocalipsa si sa nu tipi in gura mare ca sa te audă toată lumea, si sa mergi mai nou pe Telegram, arata ca nici tu nu crezi asta si ti-e teama sa nu fii considerat nebun. Pai daca esti asa de sigur ca o ia la vale totul, firesc si uman ar fi sa previi pe toată lumea, dând posibilitatea celorlalți sa isi organizeze buncărul (cei bogați) sau sa-si spună ultimele rugăciuni (cei săraci). Dar cum paranoia din isteria colectiva nu asculta de vocea rațiunii, nu are rost sa insist; vor fi salvați doar cei „cu pile”, care cunosc pe cei care au „informații de prima mana” sau „informații de la sursă”, de la o sursa sigura, asa cum ar fi extratereștrii spre exemplu.
In ceea ce privește numărul variabil de zile de întuneric – sa luam direct o luna ca sa fim siguri – întuneric poate fi cam din 2 motive in aceasta lume: atmosfera e încărcată cu fum astfel încât nu se mai vede Soarele, sau Soarele a pățit ceva. Acuma, daca aerul e atat de negru incat nu se mai vede Soarele, mai probabil a devenit toxic, ceea e duce la o moarte nasoală, prin sufocare. Daca Soarele s-a dus… suntem in aceeasi situație, putem începe o discuție despre moarte. Daca insa Soarele s-a oprit pe cealaltă parte a Pământului plat, avem o noua problema si mai probabil lumânările isi vor arata utilitatea.
Atunci cand ești mort, nu-ti pasa. Cand esti mort nu stii ca esti mort. Asta daca esti ateu. Daca nu esti ateu, dar ateii au dreptate, suntem tot acolo: esti mort si nu-ti pasa. Daca insa esti credincios, atunci e posibil sa crezi in viata de dincolo. Iar acolo se pot întâmpla mai multe lucruri: poate sa fie bine, poate sa fie rău sau poate sa fie nicicum. Daca este bine, n-are de ce sa-ti pese. Daca este nicicum, din nou nu-ti pasa; este nicicum. Daca este rau, sau poate deveni rău, atunci poate ca ar trebui sa începi sa schimbi ceva in viata actuala ca sa nu fii in situația jenantă de a avea emoții la moartea proprie, emoții de genul anxietății de performanta de la examene: trec sau nu trec?! Deci, oricum am lua-o, moartea in sine nu poate duce decât la 2 atitudini: sa te doară in pix sau sa iti schimbi viata. Amândouă fiind variante destul de interesante. Si atunci, nu înțeleg de unde vine aceasta imensa anxietatea transmisa de aceste mesaje apocaliptice?! Sa fie oare oamenii speriați deoarece cred in viata de dincolo si au ales sa nu isi schimbe cu nimic viata actuala?! Mno, imi vine in minte citatul ala care spune ca: „Partea rea este ca murim”, după care completează: „Partea buna este, de asemenea, faptul ca murim.” Daca tot nu mai vrem sa mai facem nimic cu noi in aceasta viata, poate ca moartea e cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla!…
In ceea ce privește banii care nu vor mai avea valoare – de fapt dolarii, euro, etc., pentru ca leii vor rămâne tari si in picioare, printr-un mecanism miraculos care este complet deconectat de la realitățile economice (ca sa nu spun ca e complet deconectat de la realitate) – ni se sugerează insistent aurul. Acum a apărut si varianta mai ieftina, pentru săraci: argintul… Deci, mesajele spun ca trebuie sa investim totul in aur si… argint. Buuun… si apoi ce am putea face cu aceste metale prețioase, destul de grele, intr-o lume apocaliptica, lipsita de lumina Soarelui?! Sa admiram strălucirea aurului la lumânările mele care durează 4 ore una? Este plin internetul de „sfaturi financiare”, asa ca unul in plus nu strica: o valuta mai buna in care se poate investi sunt… oamenii… Suna ciudat? Nu suna economic? Nu sunt un expert? Da’ ce, medium-ul care face channeling-ul de la extratereștri este mai competent? Eu as investi in oameni, in familie, in prieteni. Cand Soarele s-a dus… nu știu ce vrei sa faci cu niște lingouri de aur lângă tine… sau niște bijuterii… Dar iti garantez ca primul reflex al tuturor va fi sa isi protejeze familia. Intr-o lumea apocaliptica in care ai investit in aur vei muri rapid si singur, pentru ca oportunismul, interesul si, in final, agresivitatea tuturor vor exploda. Cine are prieteni buni, o familie care sa ii iubească, va avea si protecție si acces la ultimele resurse. Bun, poate ca va avea si o viata un pic mai lunga, respectiv va putea „admira” cum mor ceilalți înainte sa ii vina si lui sfârșitul, dar apocalipsele sunt evenimente încărcate de suferință anyway…
Si daca acest colaps va dura putin? Au mai existat in istorie momente in care banii nu aveau valoare si oamenii făceau mingi din bani devalorizați si jucau fotbal cu ei. Aici intervine ințelepciunea aia tradițională, de la țară, care iti spune ca e bine „sa ai lucru’ tău”, respectiv o casă, o gradină, lucruri prin casă, chestii de bun simt. Pentru ca, intr-o astfel de situație, nu știu ce vei putea sa mai faci cu crypto sau alte asset-uri de pe internet, in condițiile in care nu ai curent electric si te uiți la o lumânare care tine – nu uita! – 4 ore.
Si dacă tot am ajuns la internet… care se pare ca va pica… cam care vor fi consecințele? In primul rând, un sevraj colectiv foarte dureros, pentru ca nevoile de a fi admirat, incurajat, adorat, nevoia de a se simți important, de a socializa, de a tine legătura cu cei dragi, de a afla vesti, de a te documenta – toate astea – se vor prăbuși. O minoritate isi va lua zilele, dar majoritatea va strânge din dinți. Si cum ființa umana este flexibila, isi va învinge rapid anxietatea sociala si va relua contactul cu „celalalt”. Problema apare atunci când ești izolat, când toți oamenii din jurul tău sunt cunoștințe care fiecare are pe cineva mai important decât tine cu care sa își petreacă timpul. Asta se numește ca te afli intr-o situație proastă.
Mesajul de pe Telegram m-a iritat; il tot primesc de 20 de ani si am obosit sa il citesc in feluritele lui forme. Insa dincolo de a-l explica rațional – asa cum am făcut mai sus – se afla altceva: o emoție. Mesajul promite ca dincolo de Apocalipsa se afla o lume mai buna, o lume in care domnește dreptatea, iubirea, tot felul de asemenea elemente care compun o lume perfecta. Întregul mesaj nu urmărește sa facă sa se schimbe ceva in realitatea concreta; cu siguranță nu va face ca cel care-l citește si il crede sa facă ceva cu viata lui. Scopul mesajului este sa inducă o stare de spirit de așteptare încordată, un cocktail de anxietate (legată de suferință si moarte), alături de speranța si de satisfacția justițiară izvorâtă din agresivitate. Aceasta stare de spirit, aceasta anticipare încordată, este destinația finala a mesajului.
Si mai este ceva: dorința de a ajunge sau a exista intr-o lume perfecta. Problema majora a acestor mesaje este ca ascund in ele dorința ca altcineva – serviciile secrete, extratereștrii, divinitățile felurite – sa facă in asa fel încât sa apară aceasta lume perfecta. Niciodată aceste mesaje nu vorbesc despre ceea ce poți face tu, ala care primești mesajul si eventual il dai mai departe. Tu, chiar in posibilele ultime momente ale existentei tale, ești invitat sa „fii pregătit”, sa „aștepți”, sa suporți consecințele acțiunii altora – oameni sau forte supranaturale, întotdeauna exterioare ție. Tu ești pasiv. De fiecare data Apocalipsa „ți se întâmplă”. Cel mai bun lucru pe care poți sa il faci este sa te rogi, sa speri si sa crezi.
Poate ca de asta Apocalipsa eșuează de fiecare data? Se mai dă oare un nou răgaz de meditație la ceea ce ai putea face cu tine aici si acum, si cum ramai la fel, mesajul reapare iar si iar, de 20 de ani încoace?
Ești cu adevarat viu în timp ce ești în viata? Cum știi ca ești viu?
Sau tot ceea ce faci este doar să respiri?
