De multe ori ma întreb cine este cu adevarat nebun in aceasta lume: cel care este bolnav mintal in adevăratul sens medical (ăla care aude voci in cap sau se crede persecutat), cel care se crede cineva si de fapt nu este (practic fiecare politician sau fiecare șef narcisic care crede cu adevărat ca este valoros si face un mare bine celorlalți prin faptul ca există), sau cel care crede in lucruri inexistente in realitate (de genul „pământul plat”, „energii paranormale” sau „comunicări cu îngeri”)? Daca primul este doar schizofren, nu are nicio vină si ajunge pe tratament, celelalte doua categorii „zburdă libere” printre noi si chiar sunt apreciate la nivel social: liderii narcisici sunt „periați” de toată lumea iar „vindecătorii”, „telepatii” si ghicitorii sunt plătiți pentru a da „un pont” în legătură cu viitorul, sănătatea, iubirea sau posibilitatea de câștiguri financiare, adică au o „utilitate” socială. Daca prima categorie ajunge destul de repede „la nebuni”, celelalte doua categorii au posibilitatea de a face mult mai mult rău; fiecare dintre noi cunoaștem sau poate avem in familie unul sau mai multe exemplare care fie ne conduc viețile in mod tiranic, fie ne dau sfaturi nesolicitate, fie ne mănâncă energia.
In urma cu câteva zile am văzut un tânăr din prima categorie, unul dintre cei mai nebuni oameni văzuți vreodată in cariera mea. Om în jur de 30 de ani, a plecat in Sud, adică spre Marsilia, pentru un „drug party”, adică o petrecere cu droguri. Aceasta plecare subită din zona geografică obișnuită intr-o alta zona la relativ mare distanta se numește pe franțuzește, foarte romantic, „voiaj patologic”. Adica întreprinzi un voiaj ca toti oamenii, doar ca esti absolut nebun. Tânărul nostru a participat la un party la care s-au făcut cocktail-uri de cocaina, amfetamine gen ecstasy, heroina, LSD, opioide si banalul cannabis, toate amestecate si consumate împreună pe o „temelie” de alcool tare gen whisky, ceea ce a produs o propulsare „pe orbită” a participanților si intervenția ulterioara a politiei, pompierilor, jandarmilor si ambulantelor. Se pare ca petrecerea a avut o puternica notă mistică, de căutare si regăsire spirituala, si s-a soldat in cazul tânărului cu o spitalizare prin ordinul prefectului, o forma extrema de privare de libertate rezervata de legea franceza doar tulburărilor grave ale ordinii publice.
Discuția cu tânărul nostru a început simplu:
– Am plecat in Sud pentru ca „am fost chemat” acolo. Era nevoie de prezenta mea. Anumite lucruri pot fi făcute doar in anumite locuri-cheie si a fost nevoie sa ne adunam mai multi.
– Pentru ce anume?
– Pentru a salva, cel putin temporar, lumea.
– Anume?
– Umanitatea este pe cale de autodistrugere pentru ca ne consumam resursele si ne otrăvim mediul înconjurător. Singura salvare este sa plecam spre Marte dar la nivelul de dezvoltare științifică si tehnică la care ne aflăm, asta va dura mult. Si nu mai avem timp, Pământul se umple de oameni, nu mai avem spațiu, suprafața Terrei este din ce in ce mai aglomerata.
– Si?
– Ne-am adunat acolo mai multi ca sa ne combinam energiile pentru a rezolva aceasta problema.
– In ce mod?
– Pentru ca nu putem reduce numărul oamenilor – asta ar însemna sa ii omoram – am hotărât sa mărim suprafața Pământului. Astfel, acum, este loc pentru toti si nu suntem in pericol de suprapopulare.
– Si cum ati făcut asta?
– Am dilatat Pământul.
– Cum? Ca un balon?
– Da. Actualmente Terra a ajuns la dimensiunea planetei Uranus, are spațiu acum pentru toată lumea.
Tânărul m-a privit cu un zâmbet foarte sincer pe fata, in mod autentic bucuros ca a făcut un mare bine omenirii. Am continuat:
– Dar cum ați reușit sa măriți volumul Pământului? Pentru ca bănuiesc ca au fost necesare mijloace tehnice impresionante…
– Nah, a fost foarte simplu; ne-am concentrat toti energiile sexuale, le-am transformat in energie mecanica, după care am folosit un cric.
– Un cric?
– Da.
– Adică un cric precum cel folosit la ridicat mașina când ai o pană la roată?
– Exact.
– Si pe ce ati luat punct fix?
– Pe nucleul solid al planetei.
– Si a functionat? Doar cu un cric?
– Da.
Tânărul m-a privit cu ochi veseli și cu o privire victorioasa.
– Știi… eu călătoresc in fiecare zi intre doua localități si asta durează fix 20 de minute. De când ați făcut party-ul in Sud, n-am observat sa dureze mai mult. Ori daca ati mărit suprafața Pământului, înseamnă ca au crescut si distantele intre localități.
– Asa este, sunt distante mai mari acum.
– Pai de ce durează drumul meu la fel?
– Pentru ca am creat si localități suplimentare intre vechile localități… știți… pentru ca sa aibă oamenii mai multe case si sa fie toți fericiți…
M-am uitat la el, m-am uitat pe dosarul lui:
– Vad ca realitatea ta nu este împărtășită de ceilalți, pentru ca ai un diagnostic de schizofrenie…
– Asa este. Dar nici vorbă să fiu bolnav.
– Si tratamentul de fiecare zi… pentru ce il iei dacă spui ca nu ești bolnav?
– Drogurile sunt puternice si ma ajuta sa imi concentrez energiile bine. Dar am descoperit ca medicamentele ma ajuta sa am si mai multa energie, dacă le combin cu drogurile. Asa ca va rog sa îmi dați medicamente, am nevoie de ele pentru a continua sa păstrez echilibrul lumii si suprafața Pământului suficient de mare pentru toți.
Tânărul are o explicație pentru tot. In capul lui s-a creat o realitate paralelă, care are o logica proprie, imbatabilă. Acolo unde realitatea „obișnuită” începe sa ii contrazică delirul – pentru ca este vorba despre un delir foarte structurat – el crează lucruri noi, din nimic, pentru a-si menține credințele. Este fix la fel cum psihopatul narcisic va avea o justificare sau o scuza pentru orice, iar religiosul, atunci când este încolțit, va spune ca „este voia Domnului” si acest ultim argument il va scoate din orice impas de logică. Iar intr-o lume postmodernista care tinde sa opereze cu adevăruri individuale, subiective, si care are tendința de a nu judeca pe nimeni si a nu corecta „percepțiile” eronate, începe sa fie greu sa „păstrezi echilibrul” intre nebunie si normal.
In orice caz, undeva intre Marsilia si Lyon, exista încă un cric ce face Pământul viabil pentru noi toți. Undeva exista niște dealeri pregătiți sa ofere sortimente variate de substanțe. Medicamentele le pot da eu, din partea casei. Spun asta pentru cine e interesat.
