Sunshine all the time makes a desert. (Soare tot timpul face un deșert.)

Drogurile si utilizarea lor este o problema mai putin întâlnită in Romania, dar mult mai frecventa in Franța. A fuma cannabis este in străinătate oarecum la fel de banal cu a fuma tutun, si majoritatea pacienților din străinătate au încercat măcar o data un joint. Altfel, cocaina si amfetaminele apar sporadic in testele de screening urinar de droguri la pacienții din străinătate; in ceea ce privește însă benzodiazepinele (medicamentele din familia diazepamului), acestea sunt la fel de frecvente si in Romania si in străinătate.

Orice pacient ajuns in spitalul de psihiatrie si care ridica suspiciunea de consum de droguri, poate fi testat toxicologic. In Franța, sunt obligat sa cer permisiunea pacientului, iar dacă acesta nu e de acord, nu il pot testa împotriva voinței sale, insa orice refuz echivalează cu acceptarea faptului ca a consumat anterior ceva (si deseori pacientul spune ce, pentru ca nu are rost sa se mai complice). In Romania, am văzut testare urinara a drogurilor doar când am lucrat in pavilionul de toxicomanii si pe secția de psihiatrie pediatrica (vorbesc de Cluj). Majoritatea drogurilor rămân in urina sau sânge cam 2-3 zile, după care unele sunt eliminate dar altele pot persista pana la o luna (in caz de consum important). Pe internet exista tabele pentru timpul de prezenta in sânge si urina a fiecărui drog.

Consumatorul de drog (toxicomanul) se poate deseori recunoaște dupa câteva semne fizice mai mult sau mai putin subtile: cei care se injectează au cicatrici, abcese, fac infecții, au SIDA sau hepatite virale, fac uneori endocardite sau tromboflebite la nivelul vaselor care sunt înțepate tot timpul cu seringile; cei care prizează vor avea rinite, devieri sau perforări de sept nazal ori hemoragii nazale; cei care fumează vor avea bronșite sau astm. Majoritatea celor care au încercat un drog vor fi tentați sa repete experiența; excepție sunt stările disforice, neplăcute (bad trip-urile), care îndepărtează pacientul de drog. Din nefericire însă, majoritatea primelor experiențe sunt plăcute… Dependenta se instalează cu o viteza ce depinde de drog si de persoana in cauza. Exista o dependenta psihologica (de plăcerea produsa de drog, ulterior apar reflexe de consum) si o dependenta fizica sau fiziologica (persoana se simte rău atunci când nu consuma, pentru ca s-a obișnuit fizic cu drogul). Pacienții se pot prezenta la psihiatru in diverse circumstanțe: intoxicați (sub influenta drogului), in supradoza (au greșit concentrația de drog si au luat prea mult drog, riscând sa moara) sau in sevraj (sunt dependenți si nu si-au primit doza obișnuită sau au luat hotărârea sa se oprească brusc din consum). Tratamentul intoxicației si supradozei se face prin susținerea funcțiilor vitale (uneori pe terapie intensiva) si administrarea unui antidot, in timp ce tratamentul sevrajului se face dupa schema: abstinenta + psihoterapie + grupuri de suport psihologic + substituție sau tratament cu alte medicamente sau droguri (de exemplu metadona, naltrexona, disulfiram, etc.) + medicamente pentru simptomele neplăcute ale sevrajului (decontracturante musculare, medicamente împotriva vărsăturilor, tulburărilor intestinale, etc.).

Opioidele sunt folosite frecvent, din cele mai vechi timpuri (opiumul din maci) si pana in prezent (pentru durerile din cancere sau alte boli). Morfina, heroina, metadona, codeina sau oxicodona sunt câteva exemple. Ele acționează pe receptorii opioizi din creier, producând analgezie (reduc durerea), depresie respiratorie, sedare (liniștire) si… dependenta. Opiul se fumează, heroina se injectează sau se prizează, multe alte opioide se administrează sub forma de tablete. Uneori se amesteca heroina cu cocaina pentru efecte mai puternice (se numește speedball). Intoxicația determina o deprimare (scădere) a funcțiilor creierului, cu hipotensiune, greata, vărsături, bătăi rare al inimii, convulsii si mioza (pupile micșorate), constipație, alături de efecte psihologice plăcute (euforie, somnolenta). Supradoza necesita un antidot numit Naloxona si o testare pentru a se vedea daca pacientul nu a luat si alte droguri suplimentare sau nu a consumat si alcool. Sevrajul e caracterizat de un sindrom pseudogripal (ca si cum pacientul ar fi răcit) si o dorință puternica de a-si administra drogul (craving). Substituția se poate face cu Metadona (alt opioid), alături de care se poate da Clonidina (scade greata, vărsăturile si diareea) si Naltrexona. Personal, am luat pentru durere de câteva ori in viata tramadol, care este un opioid medical ce nu produce euforie. Alături de reducerea durerii (opioidele reduc efectul subiectiv al durerii, in sensul ca simți durerea dar nu-ti mai pasa), tramadolul da o senzație de corp ușor, de plutire gen „barca pe valuri”, cu amețeli si vertij ce te fac sa „mergi din perete in perete”.

Amfetaminele sunt cunoscute mai ales datorita Ritalinului (metilfenidat) care e administrat in tratamentul ADHD in pediatrie (medicament de altfel destul de criticat) si datorita pastilelor de Ecstasy (metilen-dioxi-amfetamina) consumate prin cluburi si discoteci. Sunt droguri ce stimulează creierul si seamănă mult cu Cocaina, alt drog din alta clasa, care e printre cele mai adictive. In practica, amfetaminele si cocaina nu pot fi diferențiate decât prin teste urinare sau din sânge. Amândouă clasele produc in cazul intoxicației un tablou maniacal (dezinhibiție instinctuala, inclusiv sexuala), midriaza (pupile dilatate), au efect anorexic (inițial amfetaminele se luau pentru curele de slăbit si pentru efectul de creștere a atenției – ca o cafea tare) si pot duce la stări delirante (seamănă cu schizofrenia). Sevrajul este exact opusul maniei: oboseala, depresie (care deseori se tratează cu antidepresive) si craving (foame) după drog. Tratamentul se face cu sedative (benzodiazepine), antipsihotice (pentru agitație sau deliruri) si beta-blocante (gen propranolol) pentru reacțiile vegetative (tulburări gastro-intestinale, transpirații, bufeuri, etc.).

Cannabisul (marijuana sau hașiș) este un drog ce a devenit banal in străinătate. Numele lui tehnic este tetra-hirdo-canabinol (THC). Se fumează si produce o stare de liniștire, euforie, distorsiuni ale percepției, uneori scădere a temperaturii corpului. Am avut de câteva ori posibilitatea sa fumez dar mi-a fost frica sa încerc, asa ca nu pot spune decât ce am văzut in jurul meu la ceilalți: liniștire, somnolenta, relaxare. Nu am văzut halucinații sau deliruri clare, dar depinde de reacția fiecărei persoane in parte. Cannabisul nu da o dependenta puternica sau un sevraj imposibil de suportat; problema principala e ca deschide calea pentru consumul altor droguri mai serioase. In cazul cannabisului, ca si in cazul alcoolului, se pune problema deseori asa: poți controla tu drogul sau drogul te controlează pe tine? Tratamentul psihiatric se rezuma la administrarea de anxiolitice (contra fricii) si uneori antipsihotice (pentru simptomele schizofrenice).

Halucinogenele sunt droguri ce urmăresc producerea de halucinații si stări perceptive insolite. In aceasta clasa intra LSD, psilocibina din unele ciuperci, mescalina din cactusul peyote, precum si alte substanțe mai putin cunoscute (de exemplu, te poți droga (si chiar omori) cu zorelele de pe garduri… aceste flori altfel banale si binecunoscute). Tipic pentru halucinogene e frecventa importanta a stărilor neplăcute (bad trip) si apariția flashback-urilor, adică reapariția chiar si după o luna de la consumul drogului a unor halucinații sau iluzii neobișnuite. Tratamentul este tipic cu diazepam, la care se poate adaugă haloperidol si… contenția fizica (se leagă pacientul de pat pentru ca ar putea încerca un zbor de la etaj, el fiind într-o lume “alternativă” complet diferita). Fiind din fire curios si pasionat de psihologia transpersonala si psihoterapia jungiana, LSD e probabil singurul drog pe care mi-as dori sa-l încerc cândva, la bătrânețe, când voi fi suficient de irelevant, astfel ca eventualele efecte nocive sa nu conteze decât pentru propria mea persoana…

Tot din categoria halucinogenelor mai fac parte PCP-ul (fenciclidina) si ketamina. PCP determina stări paranoide cu agitație si violenta excepțională, hipertensiune, creșterea pulsului si nistagmus (mișcări necontrolate ale ochilor), pe lângă stările halucinatorii. Tratamentul este cu diazepam si contenție mecanica (imobilizarea fizica a pacientului). Ketamina, folosita in anestezie, e mai nou investigata pentru un posibil rol in tratarea depresiei; se pare ca unele droguri tind sa capete sau chiar au indicație medicala, morfinele si cannabisul fiind exemple deja cunoscute.

Inhalantele sunt un grup larg compus din solvenți, benzina, kerosen (benzina avioanelor), adezivi, diluanți (inclusiv pentru manichiura), monoxid de azot (folosit in anestezia din stomatologie in alte tari) si… mult mai cunoscutul aurolac… Efectul e asemănător alcoolului sau diazepamului – adică sedare, liniștire, confuzie – doar ca inhalantele produc in mod caracteristic după utilizarea repetata leziuni sau hepatite toxice (boli de ficat).

In final, grupul de droguri cel mai întâlnit in practica este cel al sedativelor – medicamentele prescrise chiar de noi, de medici. In zilele noastre cele mai întâlnite sunt benzodiazepinele (diazepam, bromazepam, alprazolam) si mult mai rar barbituricele (fenobarbitalul). Aproape orice medicament are potențialul de a deveni un drog ce duce la dependenta, dar benzodiazepinele sunt cele mai întâlnite pentru ca au un efect asemănător alcoolului, liniștesc bolnavul, scad frica, oferă un confort. Supradoza are nevoie de un antidot numit Flumazenil. Pacienții iau aceste medicamente timp de ani si ani de zile, uneori ajungând la doze toxice sau chiar letale pentru cineva care nu ia deloc medicamentul respectiv. Pacienții se opun frecvent sevrajului, motivând ca se simt bine cu medicamentul respectiv. Cand se accepta totuși sevrajul, se convertesc dozele pe baza unor tabele in doze de diazepam, care ulterior este scăzut treptat pana la oprirea completa a medicamentului. Alta varianta este trecerea printr-un medicament anxiolitic ce nu da dependenta (deseori un serotoninergic). Oportunitatea opririi consumului benzodiazepinelor se regăsește în efectul negativ in timp asupra memoriei si atenției persoanei respective.

Cofeina, ceaiul, nicotina din tutun si steroizii sunt substanțe adictive mai mult sau mai putin tolerate, consumul lor intrând parțial in zona normalului. Sunt „droguri ușoare”, acceptabile. Asta nu le reduce însă periculozitatea pentru sănătate…

—
https://cezardanilevici.substack.com/p/infopsy-tulburari-legate-de-droguri