What’s done to children, they will do to society. (Ceea ce li se face copiilor, ei vor face societății).

Tulburări ce fac parte din domeniul psihiatrului pediatric, tulburarea prin deficit atentional si hiperactivitate (ADHD) si tulburările de conduita sunt probleme cu care nu numai psihiatrul de adulți se întâlnește, ci oricine altcineva din populația generala, doar ca nu știe ca sunt diagnostice psihiatrice. Pe scurt, aceste tulburări se referă la „copilul obraznic”, doar ca „obrăznicia” atinge niște cote la care părinții simt ca trebuie sa meargă cu copilul la psiholog sau la psihiatru. In esență, sunt tulburări a relației părinți-copil, si psihiatrul nu intervine in principal medicamentos, ci prin consiliere a pacientului si mai ales a familiei. ADHD este subiect al multor controverse, deoarece multi considera ca este o tulburare ce a fost „inventată” de companiile farmaceutice pentru a face bani din vânzarea unor medicamente ce fac parte din categoria stimulantelor, unele dintre ele fiind amfetamine (adică droguri), cu efecte similare cocainei. Altii considera ca ADHD este expresia creativității lipsite de un ghidaj corespunzător din partea familiei si educatorilor copilului. Altii considera ca ADHD este o forma a depresiei copilului care e martor la problemele din mariajul părinților, probleme care sunt resimțite la nivel emoțional si care se exprima simbolic prin opoziționism și furie (depresia la copil poate sa semene cu furia). In final, altii cred in acest diagnostic.

Din punctul de vedere al psihiatrului de adulți, ADHD-ul copilului devine ADHD-ul adultului, diagnosticul existând si după 18 ani, doar ca e nevoie de o documentare anterioara, in perioada copilăriei (e criteriu obligatoriu de includere). Altfel, ADHD-ul de la copil devine tulburarea de personalitate instabil-emoțională tip impulsiv sau borderline, tulburarea de personalitate antisociala, sau o serie de tulburări afective sau nevrotice, in funcție de situația concreta. In practica, se prefera înlocuirea medicamentelor stimulante tip amfetamine cu medicamente antidepresive care au un efect asemănător dar prin mecanisme diferite, cu atât mai mult cu cât stimulantele se dau pe rețete controlate la nivel național, cu serie unica (rețete de stupefiante), iar psihiatrul de adulți nu are in mod obișnuit acces la aceste formulare (doar psihiatrul de copii le are). In ceea ce privește tulburările de conduita, după 18 ani diagnosticul (numele bolilor) se schimba in tulburări de personalitate sau tulburări nevrotice, afective, etc.

ADHD e o tulburare ce apare înainte de 7 ani si e diagnosticata cam la 4% din pacienți, raportul fiind de 1 fata la 3 băieți (dupa alte studii 1 la 5). Se asociază cu tulburările de conduita dar si tulburări de învățare sau comunicare, pentru ca perturba puternic pacientul in mai multe domenii ale vieții. Cauzele sunt neclare, fiind citate vag ereditatea si diverse traumatisme, precum si o disfuncție a unei substanțe la nivelul creierului (noradrenalina), substanță pe care de altfel si acționează medicamentele stimulante tipice tratamentului ADHD. Stimulantele au denumiri cunoscute, mai ales din filme sau mass media: metilfenidat (Ritalin sau Concerta), atomoxetina (Strattera). Sunt medicamente care stimulează un copil deja excesiv de activ, impulsiv si neatent, iar aceasta stimulare duce la o reajustare a receptorilor pentru noradrenalina, rezultând un copil mai calm si mai atent. Practic, “se tratează focul cu un foc si mai mare, rezultând o scădere a intensității focului”. Din alta perspectiva insa, e vorba de drogarea copilului, ceea ce dă „apă la moară” curentului de opinie anti-psihiatric. Alături de stimulante se mai pot folosi antihipertensive cu efect de blocare central (la nivelul creierului) – clonidina – , precum si antidepresive sau stabilizatoare ale dispoziției. Cruciala este insa terapia psihologica (consiliere, psihoterapie individuala, a familiei sau de grup), si mai ales tehnicile comportamentale.

Tulburările de conduita apar intr-un procent ce variază intre 5 si 15% din populație, cu predominanta masculina (1 fata la 4 baieti, alte studii spunand ca apare intr-un procent de 1 fata la 12 baieti). Aceste tulburari sunt cel mai întâlnite pe secțiile de psihiatrie pediatrica, in contextul in care abuzurile sexuale sau fizice, alcoolismul si psihopatia sunt destul de frecvente in familii (faptul ca nu se vorbește despre asta nu înseamnă ca nu exista). In aceste situații, riscul ca acești copii sa se sinucidă este semnificativ si nu trebuie trecut cu vederea. Tratamentul este in principal psihologic, similar cu cel din cazul ADHD; medicamentele sunt date doar in cazul unor crize bine delimitate sau probleme bine descrise (neuroleptice, anxiolitice, stabilizatoare ale dispozitiei, adrenergice). O tulburare aparte este tulburarea opozițional sfidătoare, care e rezultatul unei încleștări intre părinți si copil pe tema autonomiei copilului, si apare in familiile cu părinți prea rigizi sau copii prea temperamentali (prea „vehemenți”).

Mai jos voi prezenta „portretul” fiecăreia dintre cele 3 tulburări, asa cum reiese din criteriile internaționale de diagnostic. Cititorul va recunoaște in multi copii sau adolescenți cunoscuți multiple caracteristici. Înainte de a va diagnostica sau a diagnostica eventualii cunoscuți, e bine sa nu uitați ca nu internetul ci specialiștii din domeniu sunt abilitați sa precizeze diagnostice. Pe de alta parte, dacă recunoașteți mai multe caracteristici in cazul cunoscuților, articolul de fata poate deveni un util instrument de sensibilizare si educație.

ADHD (tulburarea prin deficit atentional si hiperactivitate) e o tulburare ce apare de-a lungul a 3 axe principale, 2 dintre ele fiind conținute in denumirea tulburării: neatenția, hiper-activitatea si impulsivitatea (atenție, sunt criterii si pentru adulti, pentru ca ADHD se prelungește pana la vârsta adulta!). Pacientul neatent nu da adesea suficienta atenție amănuntelor sau greșește din neglijenta, are dificultăți sa susțină atenția in cursul unor sarcini sau cand se joaca, adesea pare ca nu asculta atunci cand i se vorbește direct, nu da curs instrucțiunilor si nu isi termina temele, sarcinile casnice sau îndatoririle de munca, adesea are dificultăți in organizarea sarcinilor si activităților, evita sau ezita sa se angajeze in sarcini ce presupun efort mintal susținut, adesea pierde lucruri care ii sunt ulterior necesare, e distras cu ușurință de stimuli perturbatori si poate fi uituc in activitățile cotidiene. Pacientul hiperactiv isi mișcă mâinile sau picioarele sau se frământă pe scaun, adesea isi părăsește locul (in clasa sau in alte situații in care e de așteptat sa rămână la locul sau), fuge sau se cațără excesiv in situații in care acest lucru nu e potrivit, are dificultăți sa se joace sau sa se angajeze in activități de timp liber fără sa facă zgomot, si adesea e „pe picior de plecare” sau acționează „ca si cum ar avea motor”. Pacientul impulsiv răspunde deseori la întrebare înainte ca aceasta sa se fi terminat, are dificultăți sa isi aștepte rândul si adesea întrerupe sau inoportunează pe alții (spre exemplu, se amesteca in conversațiile sau in jocul altora). Oricât de adaptativ ar fi acest portret al ADHD-ului pentru societatea romanească, unele caracteristici fiind văzute ca si calități necesare pentru „a răzbate în viata”, fiind marca unei persoane „plina de potențial” sau „plina de resurse creative”, vorbim totuși despre o boala psihica…

Tulburarea de conduita presupune violarea drepturilor altora sau a normelor (regulilor) sociale, si se dezvolta pe 4 axe: agresivitate fata de oameni si animale, distrugere a proprietății, înșelătorie sau furt calificat si violări grave ale unor reguli. Tulburarea de conduita ar putea fi un sport național in Romania, in contextul unei societăți profund infracționale, doar ca se diagnostichează pana in 18 ani, ulterior devenind in principal tulburarea de personalitate antisociala. Problema e ca mugurii infracționalității viitoare apar in perioada cât pacienții sunt încă minori. Agresivitatea fata de oameni si animale înseamnă ca pacientul adesea hărțuiește, intimidează sau amenință pe altii (termenul englez e de bully), inițiază încăierări fizice (e un bătăuș), a folosit măcar o data o arma care poate produce leziuni serioase altora (bâtă, cărămidă, sticlă spartă, cuțit, arma de foc), a fost crud din punct de vedere fizic cu oamenii sau animalele (am văzut mulți caței sau pisici chinuiți, la fel și păsări omorâte și legate cu funia de gât și târâte pe stradă), a furat in prezenta victimei (tâlhărie, jaf armat, a smuls geanta) sau a forțat pe cineva sa aibă activitate sexuala (de orice fel, nu va gândiți doar la penetrare). Distrugerea proprietății înseamnă ca pacientul s-a angajat deliberat in incendiere sau a distrus proprietatea cuiva (cu intenție clara). Înșelătoria sau furtul calificat înseamnă ca pacientul a spart casa sau mașina cuiva, a mințit adesea ca sa obțină bunuri sau favoruri sau ca sa evite obligații (adică definiția înșelării si a escrocheriei), sau a furat bunuri valoroase fara a confrunta victima (de exemplu, fals sau uz de fals, furt din magazine fara a sparge magazinul). Violările grave ale regulilor înseamnă ca pacientul nu sta acasă in timpul nopții in pofida interdicției părinților, sau fuge de-a dreptul de acasă in timpul nopții, sau chiulește de la școală.

Tulburarea opozițională-sfidătoare are la baza un comportament negativist, ostil si sfidător care presupune următoarele: copilul isi pierde deseori calmul, se cearta cu adulții, sfidează activ sau refuza sa se supună regulilor adulților, adesea enervează in mod deliberat (dinadins) adulții, ii blamează pe altii pentru propriile lor greșeli sau comportamente rele (frecvent fratele mai mic sau bunicii), e adesea irascibil sau usor de enervat de altii, mai tot timpul mânios si plin de resentimente, devine deseori disprețuitor si răutăcios (ranchiunos), răzbunându-se „gratuit”, fara motiv.

Pe măsură ce societatea evoluează in mod disfuncțional, tulburările de conduita devin mai frecvente si, din nefericire, se perpetuează din generație in generație dacă nu sunt corectate la timp de către specialiști.

—
https://cezardanilevici.substack.com/p/infopsy-adhd-and-tulburari-de-conduita