The only way to get rid of a temptation is to yield to it. Resist it, and your soul grows sick with longing for the things it has forbidden to itself. (Singura modalitate de a scăpa de o ispită este sa obții satisfacerea ei. Rezistă-i și sufletul tău se îmbolnăvește de dor pentru lucrurile pe care și le-a interzis.)

Sexualitatea este, paradoxal, printre aspectele cele mai putin întâlnite in cabinetul psihiatric; marea majoritatea a pacienților cu tulburări din sfera sexuala se adresează urologilor, ginecologilor sau… psihologilor. Si, vorbind de Romania, vrăjitorilor si diverșilor vraci, celor care lucrează cu bioenergii, cu plante, cu remedii de orice fel… si lista poate continua. Nici in străinătate nu m-am întâlnit cu patologii sexuale in mod excesiv, majoritatea lor fiind probabil manageriate de medicii de familie sau aceleași categorii anterior menționate. Totuși, mi s-a părut necesar un articol separat despre aceste tulburări – multe la număr – văzute din perspectiva unui psihiatru.

De la inceput e nevoie sa precizez ca nu voi fi foarte explicit, deoarece acest text poate fi citit si de copii; rog cititorul sa caute definițiile cuvintelor asupra cărora are dubii. In al doilea rand, trebuie sa precizez ca subiectul sexualității este legat puternic de cel al normalității sau anormalității. Este normal ceea ce e statistic majoritar intr-un anumit spațiu geografic si intr-o anumita perioada istorica. Normalul, astfel, variază puternic; in copilăria mea, sexul înaintea căsătoriei era privit acuzator iar sexul cu scop de pura distracție (fara scop de a face copii) era indiciu al imoralității si desfrâului; astăzi, homosexualitatea este considerata normala iar in tarile scandinave se face lobby pentru legalizarea sexului in cadrul familiei (incestului) si a sexului cu cadavrele (necrofilia)… Normal înseamnă ceva si natural înseamnă altceva. Natural este ceea ce funcționează sau se desfășoară in concordanta cu design-ul sau, cu modul in care a fost programat sau hotărât de natura/fiziologie. Este o chestiune de preferințe personale rămânerea in cadrul „naturaleții” sau explorarea pana la frontierele normalului. De menționat si ca unele practici sexuale (de exemplu pedofilia) sunt incriminate penal… deocamdată… Nu putem ști dacă (sau când) aceste practici vor intra sau nu in sfera normalului…

Tulburările sexuale au origini multiple: tulburări in dezvoltarea psiho-somatica a copilului si mai apoi a adolescentului, probleme de comunicare in cuplu si probleme de educatie (teama, rușine, lipsa de informare legata de sexualitate, tot felul de mituri, clișee si credințe eronate ce au fost culese din mediul familial sau social). Alteori, tulburarile sexuale sunt rezultatul unor boli organice (boli de metabolism, endocrine), unor tulburari psihiatrice (depresie, tulburare obsesiv-compulsiva, diverse traume psihologice, utilizarea de droguri) sau a medicamentelor (medicamentele antihipertensive produc uneori tulburari sexuale). Cam 1 din 5 pacienți psihiatrici are o tulburare sexuala dar de regula pacienții nu vorbesc si astfel nu aflam de problemele lor (daca nu întrebăm direct). In cazul tulburărilor nevrotice situația se inversează – cam 4 din 5 au probleme sexuale – astfel incat, in aceste cazuri, ma gândesc dintâi la sexualitate si mai apoi caut alte conflicte in familie.

O prima grupa de tulburari sexuale sunt cele legate de apetitul sau dorința sexuala. Daca apetitul e crescut, se numește nimfomanie la femei si satiriazis la bărbați (nimfe si respectiv satiri, vezi mitologia). Ca psihiatru, e nevoie sa ma gandesc daca totusi pacientul cu un apetit sexual de nestăvilit nu e oligofren, dement, maniacal, sau nu are o problema neurologica la nivelul creierului. Reversul sunt pacientii a căror dorință sexuala scade pana la aversiune sau repulsie sexuala. E greu de crezut dar exista oameni care nu simt nevoia de sex timp de ani si ani de zile. Ca psihiatru, trebuie sa exclud tot felul de depresii, nevroze sau consumul de droguri, inainte de a decide ca intr-adevar pacientul are acest diagnostic. Interesant, unele studii arata ca in jur de 35% din femei au o dorință scăzută de sex, dar cam toate statisticile sunt greu de realizat data fiind extrema delicatețe a subiectului…

O alta grupa de tulburari sexuale sunt cele ale excitabilității. In afara poate de anumite adicții sexuale, cam nimeni nu vine la doctor pentru ca se excita prea mult, ci pentru ca nu se excita suficient. In cazul femeilor e vorba despre o insuficienta lubrifiere, si studiile spun ca 1 femeie din 3 are astfel de probleme (si vorbim de cuplurile ok, funcționale, „fericite”) … Excitabilitatea scade la apariția menopauzei, dar si in tot felul de infecții ale organelor genitale, in diabetul zaharat, in diverse alte boli si ca urmare a unor tratamente medicamentoase de lunga durata. La bărbați vorbim despre disfuncții erectile (impotenta), doar ca in cazul bărbaților cam jumătate sunt rezultatul unor boli (diabet, scleroza multipla, insuficienta renala, probleme neurologice, etc.) astfel incat e nevoie sa se faca investigații suplimentare pentru a exclude aceste cauze.

Următoarea grupa de tulburari sunt cele ale orgasmului. Ar trebui sa precizez ce e ala un orgasm dar voi lasa cititorul sa se documenteze din alte surse. Cert e ca intr-o perioada, orgasmul era considerat un păcat. De altfel, lumea e plina de femei care au fost mutilate la nivel genital (vezi lumea musulmana) pentru a nu mai avea parte de plăcerea orgasmului clitoridian. Problema nu prea e întâlnită in Romania, dar se întâlnește in lumea vestica… Lipsa orgasmului la femeie se numește anorgasmie sau frigiditate. Cam 1 din 3 femei sunt frigide, ceea ce e un procent important. Cu alte cuvinte, statistic vorbind, daca intr-o camera sunt 3 femei, una din ele e frigida. Asta nu înseamnă ca nu pot avea o viata sexuala intensa – unele pot fi chiar prostituate – dar nu ajung la starea de orgasm. De ce e nevoie pentru a avea orgasm? De o anumita vârstă, de experiență anterioara, de cunoașterea propriului corp, de capacitate de relaxare, de lipsa unor traume (viol sau abuzuri anterioare) si de… o stimulare adecvata din partea partenerului. Si barbatii pot, mai rar, sa nu obțină orgasm, dar de obicei se cauta probleme neurologice, endocrine, tot felul de stresuri sau tulburari psihiatrice gen depresie sau abuz de droguri. La polul opus al tulburarilor orgasmului, in cazul barbatului, este ejacularea precoce, care apare la 1 din 3 barbati, si poate fi atât pasagera cat si o problema de lunga durata. Femeile care obțin orgasm prea repede, evident, nu se adresează doctorului…

Următorul grup de probleme ține de durere. Durere la penetrare adică. Aici e inclusa durerea femeii, deseori cauzata de probleme de sănătate la nivelul organelor genitale. Se numește dispareunie. O alta problema e vaginismul, care e un spasm al musculaturii “locale” feminine… si care poate duce la doua consecințe, in funcție de prezenta sau absenta unui penis „în zona”. Daca spasmul are loc înaintea intromisiunii, vorbim de imposibilitatea penetrării, si e – psihanalitic vorbind – una din modalitățile puternic simbolice prin care o femeie poate refuza un partener cu însăși corporalitatea ei. Daca spasmul se produce in prezenta unui penis „in zona”, are loc fenomenul de „penis captiv”, ce poate fi facil exemplificat daca ne gândim la doi câini care rămân „cuplați” pentru o vreme in locuri ușor vizibile trecătorilor… Daca in camera de urgenta din spitalul general se prezintă un cuplu înfășurat intr-un cearceaf si prins intr-o îmbrățișare extrem de dureroasa (pentru el), va aflați in fata acestui fenomen care, dincolo de aspectul psihanalitic ce poate fi intuit si eventual dezbătut cu alta ocazie, este o urgenta medicala.

Probabil ca grupul cel mai cunoscut este cel al tulburărilor legate de obiectul (partenerul) sexual sau de modul de desfășurare a actului sexual. Aceste tulburari se numesc parafilii si comportamentele se numesc practici parafilice. Oricine are fantezii sexuale… dar daca persista in a le practica mai multa vreme (tehnic, minim jumătate de an), poate primi un diagnostic. Aici intra fetișismul („lenjerie, tocuri de pantofi și latex”), frotteurismul („ma scuzați dar autobuzul e aglomerat!”), voyeurismul (site-urile porno de pe net sau “ce se vede pe gaura cheii sau pe webcam-ul disimulat intr-un colt al camerei” sau “la plaja de nudiști”), chat-ul erotic (“cand iti aud vocea…”), zoofilia („un om avea o oaie; si oaia nu avea nimic împotrivă”), exhibiționismul (“privește-ma!”), pedofilia („mod facil de a ajunge la închisoare sau a crea scandaluri in bisericile creștine” sau „lăsați copiii sa vina la mine!”), gerontofilia („soțul meu, tatăl meu”), necrofilia („moartea NU ne va despărți!”), coprofilia („apetența pentru mirosuri pestilențiale”), urofilia („pasiuni pentru apele repezi si calde”), clismofilia (“pe culmile plăcerii… intre supozitor și colonoscopie”), pigmalionismul (“amor cu statui”), incestul (“fata lu’ tata”, “băiatul lu’ mama” sau “când părinții sunt plecați d’acasă”), autoerotismul (masturbarea sau “aprofundarea relației mele cu mine însumi”), hipoxifia (“cum și-a pierdut viata David Carradine”) si evident, sado-masochismul („chingi, cătușe, biciuri, călcat în picioare, legat la ochi, palme peste fese” sau “ai fost obraznic!” sau “plimbându-l pe Grivei la paradele gay”). Multe elemente parafilice au devenit intre timp practici obișnuite si, pentru unele cupluri, practici banale. Totuși, rușinea împiedică verbalizarea lor in cabinetul psihiatric, dar face „deliciul” multor ședințe de psihoterapie, unde cadrul securizant, încrederea si confidențialitatea sunt mai propice relatărilor. Rolul psihiatrului, atunci când surprinde (rareori) o parafilie, este sa excludă alte tulburări organice (neurologice – traumatisme la cap, tumori) sau psihiatrice (oligofrenie, dementa, stare maniacala, intoxicație cu droguri sau, cel mai frecvent, schizofrenia).

Ultima grupa de tulburări e cea a tulburărilor de identitate sexuala. E grupa homosexualității, a travestiților si a transsexualilor (transgenderi). Homosexualul autentic e rar; el nu e atras deloc de sexul opus, nu are îndoieli si conflicte legate de orientarea sa sexuala si reprezinta un procent mic din populația generala de homosexuali. Majoritatea homosexualilor au probleme mari de ajustare la societate, sunt mult timp ambivalenți, „nu se simt bine in pielea lor”, multi sunt si bisexuali. In Romania am întâlnit rar homosexuali in practica. In schimb in Franța erau mai frecvenți. In general se prezentau la psihiatru pentru alte probleme psihiatrice si doar tangențial aflam de orientarea lor sexuala. Studiile spun ca ar fi în jur de 4% homosexuali in populația generala, ceea ce nu e un procent mare. Insa, cam 25% din bărbați si cam 10% din femei au avut experiențe homosexuale, ceea ce e mult mai semnificativ. Daca un gay este sigur pe identitatea sa sexuala si doar orientarea sa este contrara majorității, transsexualul are atât identitatea de gen cât si orientarea sexuala inversata. Este vorba de acei oameni îmbrăcați în hainele sexului opus care ajung pana la urma la operație de schimbare de sex (dacă își permit financiar). Travestitul însă e un individ heterosexual care este excitat doar de purtarea hainelor sexului opus (cross-dressing), având de fapt doar un fetiș vestimentar. In cazul acestei grupe de tulburări, rolul meu ca psihiatru e sa exclud, pe lângă posibile boli organice, schizofrenia.

Societatea evoluează si acest lucru afectează ceea ce e considerata tulburare sexuala si ce nu. Lumea e in căutare de palpitant, de suspans, iar multi găsesc plăcere in încălcarea unor tabu-uri, in „a musca din fructul oprit”. Ca psihiatru, reorientez majoritatea cazurilor fie către colegii somaticieni, fie către psihologi si psihoterapeuti. Majoritatea tulburărilor sexuale nu se tratează psihiatric, decât in cazul in care se asociază cu alte tulburări psihice (iar atunci se tratează tulburările psihice respective). Totuși, „ochiul” unui psihiatru este necesar pentru managementul acestor cazuri delicate, iar experiența adițională de psihoterapeut este foarte necesara unui psihiatru pus in fata acestor provocări.

—
https://cezardanilevici.substack.com/p/infopsy-tulburari-sexuale