“Unless your family is rich, I’d argue that college isn’t for learning. College is a financial commitment in exchange for skills training, credential gathering and network building to get a job with a positive return on investment. If you want to learn, you can go to a library. You can learn without college. Go on YouTube, go on Google, go on ChatGPT, etc. and learn for free.”
(Dacă familia ta nu este bogată, aș spune că facultatea nu este pentru a învăța. A merge la facultate este un angajament financiar în schimbul formării de competențe, strângerii de acreditări și construirii de rețele sociale pentru a obține un loc de muncă cu o rentabilitate pozitivă a investiției. Dacă vrei să înveți, poți să mergi la bibliotecă. Poți învăța fără facultate. Accesează YouTube, Google, ChatGPT, etc. și învață gratuit.)
As fi dorit sa fi știut acest punct de vedere în urma cu 20 de ani… doar ca nimeni nu m-a „luminat” si am aflat prea târziu. Totuși, am considerat ca e important sa dau mai departe această opinie, mai ales in timpul prezent cand lucrurile s-au schimbat si prioritățile legate de scoală în general, fie ea gimnaziu, liceu sau facultate, sunt altele. Poate că va folosi cuiva sau copiilor cuiva…
Eu am mers la scoală pentru a învăța. Pe vremea mea calculatoarele abia apăreau iar internetul începuse sa fie important atunci cand eram la facultate si mergeam in internet-cafe-uri pentru a studia, in timp ce alții de vârsta mea mergeau pentru a socializa, a juca jocuri sau pentru pornografie. La momentul respectiv informația era disponibila in cărți si parțial online, astfel incat accentul era inca pus pe primul aspect din citatul de mai sus: a acumula informații. Asta era adevarul general acceptat si livrat cu orice ocazie: ești la facultate pentru ca sa înveți si sa fii un profesionist bun. Posibil ca acest „adevăr” sa fie livrat si astăzi, doar ca nici un tânăr nu il mai crede… sau n-ar trebui sa-l mai creadă; lumea s-a schimbat, acest „adevăr” era relevant in urma cu zeci de ani cand nu existau computere si internet. Si chiar si in trecutul mai îndepărtat, când era tehnologică nu incepuse incă, „a invata” era mai degrabă un handicap, pentru ca existau si continuă să existe si alte modalități prin care „poti sa te ajungi” din punct de vedere profesional si social – ma refer la coruptie si favoruri care nu iau in considerare meritocrația sau profesionalismul (vorbesc de pile, in limbaj familiar, sau de recomandări, in limbaj formal). Da, este important sa ai informații corecte pentru a lua decizii bune, motiv pentru care prefer sa iti spun direct: nu a contat nici in trecut si cu atat mai mult nu mai contează nici in prezent daca stii ceva sau nu la nivel profesional (exista foarte puține excepții, gen operator intr-o centrală nucleară); nu pot sa iti spun contrariul pentru ca nu vreau sa repeți greșelile mele, iar dacă vrei totuși sa le repeți, măcar ai fost informat.
Deci, dacă școala nu a fost și nu mai este pentru a învăța, atunci pentru ce este?
Primul motiv se referă la a achiziționa și perfecționa abilitați. In lumea Vestica nu contează ce știi, adică teoria, ci cum te descurci atunci cand trebuie sa rezolvi o problema. Modul de a învăța al tinerilor de aici este bazat pe „problem based learning”, adică învățarea prin rezolvarea de probleme. In domeniul medical spre exemplu, nu contează cât știi sau cât de mult poți filozofa în legătură cu un diagnostic sau un tratament; contează deciziile pe care le iei în legătură cu pacientul si cat de repede reușești sa-l reechilibrezi, astfel incat sa poata fi externat pentru a face loc altui pacient. Totul este legat de eficienta, care e in principal motivata de costurile financiare mari pentru inca o zi in plus de spitalizare. Unul dintre cuvintele foarte folosite de francezii in mijlocul cărora ma aflu este „se débrouiller” care înseamnă „a te descurca”, o forma mai familiara decât oficialul „gérer”, adică a manageria. Asta arata ca pana si la francezi, popor de teoreticieni care iubesc vorbitul ore întregi, primează acțiunea concreta atunci cand decid sa muncească, iar faptul ca o situație a fost manageriata competent sau nu este mai putin important decât faptul ca o situație a fost manageriata si punct.
Al doilea motiv este strângerea de acreditari, sau pe românește strângerea de diplome si certificate. Nu contează ca vorbesc si scriu bine in limba engleza daca nu am un certificat care sa ateste asta. Nu contează daca ma descurc cu calculatorul si daca fac uneori un pic de „coding” dacă nu am o „formare” in domeniu. Aceste acreditari sunt necesare pentru că funcționarea actuală a societății este predominant birocratică, iar un birocrat are nevoie sa-ti evalueze dosarul in funcție de hârtiile care se afla in el, intr-un mod pretins imparțial, ceea ce el le denumește „evaluare de competențe”. O competență nedocumentată este o competență inexistentă. Ceea ce nu este certificat, nu există. Stiu, este nedrept, dar asta e funcționarea actuala a societății: trebuie sa dovedești ca stii si poti, nu e suficient doar sa afirmi. Este posibil ca aceasta verificare a competentelor prin certificare să dispară treptat in era influencer-ilor care nu au competente dovedite si isi bazează succesul pe carismă si numărul de followeri dispuși sa plătească, dar pentru profesiile tradiționale (medicina, inginerie, învățământ, etc.) certificarea rămâne încă valabilă.
Al treilea motiv se referă la calea prin care poti sa răzbești prin lume chiar daca nu ai acordat atenție primului (competenta) si celui de-al doilea (diplome) motiv: relațiile… sau capacitatea de a construi si menține o rețea sociala (a rămâne relevant sau dezirabil pentru ceilalți). Inca din școala primară, dar mai apoi si din liceu si apoi facultate, se construiesc relatii care vor dura restul vietii. Are loc si o selecție subtilă, in sensul ca la facultate ești înconjurat de cei care iti vor deveni ulterior colegii de breaslă prin care vei putea rezolva multe probleme doar dând un telefon. Ulterior, dupa facultate, prieteniile se leagă extrem de rar, practic deloc; in mod excepțional mai poți dezvolta afinități cu un coleg de la lucru, dar mare parte din relațiile pe care le vei avea in viata se bazează pe abilitatea ta de a lega prietenii pe parcursul studiilor. Prin aceste prietenii vei găsi un loc de munca mai bun, prin aceste prietenii vei putea urca scara sociala, respectiv vei putea parveni. Atunci cand vei ajunge autonom in profesie, ceea ce va face departajarea intre tine si alti 1000 de candidați, si aici ma refer la locurile de munca bune, nu va fi neapărat competenta sau diplomele (toți sunt presupus competenți și toți aveți diplome), ci recomandările pe care le poți primi, respectiv „pe cine cunoști” sau „cine poate garanta pentru tine”. In lipsa recomandărilor vei primi numai job-uri pe care nu le dorește nimeni, practic drojdia. Astfel, este important sa-ti focalizezi o mare parte din energie in timpul facultății pentru a dezvolta relațiile ce vor fi relevante in viitor. Nu e cinism, nu implică neapărat ipocrizie, este pur si simplu realitatea.
Ce înseamnă rentabilitatea pozitivă a investiției? In America, locul de unde am găsit citatul de la început, studenții plătesc mult pentru studii, respectiv se îndatorează la bănci. Statele Unite sunt o societate hyper-competitivă, astfel incat daca nu ai bani, indiferent cat de competent esti, vei rămâne plafonat la nivelul de muncitor necalificat. Este o societate dura si fundamental nedreaptă din punct de vedere a egalității de șanse, dar in acelasi timp este modelul care s-a dovedit cel mai eficient in istorie, deoarece nici in ziua de azi nu exista o țară mai performanta decât SUA. Societatea americana este fondată pe acest model, fie că iti place, fie că nu. Din cauza asta citatul si începe cu „dacă familia ta nu este bogata”, pentru ca reguli diferite se aplica la grupuri sociale diferite: un copil dintr-o familie bogata isi permite sa fie ineficient si sa meargă la scoala pentru a învăța, in timp ce un copil din middle- sau low-class trebuie sa fie pragmatic pentru a urca scara socială, visând doar ca peste câteva generații și după o munca susținută întinsă pe zeci de ani, nepoții lui isi vor permite sa învețe având o plasă de siguranță financiară suficient de mare si de rezistentă. In ceea ce privește populația Europei din care facem si noi parte, unde școlarizarea este gratuită pana la un anumit nivel, rentabilitatea pozitivă a investiției se referă mai degrabă la timp: ideea e sa nu pierzi aiurea timpul doar învățând si nimic mai mult.
Am scris articolul asta privind către cei mai tineri decât mine, care deja știu foarte bine informațiile de mai sus si ceea ce am scris vine doar ca sa le confirme ceea ce bine au înțeles. Am scris si pentru cei de vârsta mea, pentru a nu insista pe lângă copiii lor cu teorii si idei învechite, care aparțin unor ere apuse, precum ca a învăța este important pentru a te descurca in viata. Rămân însă la ideea ca a fi competent rămâne un atu atunci cand profesia aleasă este intelectuală sau decizională, pentru că o cultură generală si o gândire critică sunt esențiale. Iar intr-o societate post-apocaliptica, in care societatea actuala s-a prăbușit si fiecare se descurca cum poate, in care abilitățile erei actuale, diplomele ei si relațiile sociale superficiale, din interes, nu mai funcționează, a fi învățat ceva si a avea o bază pot constitui avantaje de supraviețuire. Dar asta doar in ipoteza putin probabilă a unei ere post-apocaliptice.
